duminică, 27 octombrie 2013

Bine ai venit!

Exista o poveste in spatele careia fiecare ascunde ceva, se ascunde pe sine. Atatea intamplari nepovestite, cuvinte nerostite, sentimente irosite, lacrimi pierdute... Se rezuma la atat. Vezi un zambet, trebuie sa fii sigur ca de cele mai multe ori e chinuit.
Simti cum rasare soarele intr-o dimineata si se petrece printre spatiile fine dintre perdea. Ridici capul insa nu te intereseaza cat este ceasul. Astazi nu. Ridici o mana si o privesti prin razele care se lungesc de-a lungul patului tau. O intorci pe toate partile. Simti aici o caldura, acolo putin frig. Iti strangi toata puterea pentru a te ridica intr-un final din pat. Iti tarai usor, usor picioarele pana la geam pentru a vedea ce iti poate pregati o noua zi. Nu ploua, dar simti ca asta va urma dupa atata soare usor fierbinte. Iti strangi hainele in jurul trupului tau usor zgribulit de absenta paturii care sa il inconjoare si cu cei mai mici si lenti pasi te indrepti spre bucatarie. Simti mirosul de cafea din partea cealalta a casei si abia astepti sa il imbratisezi. Iti iei cana si te asezi undeva in fata ferestrei. Cazi pe ganduri, aburii se inalta. Esti fascinat, dispar. Te intristezi. Tanjesti dupa ceva anume, ceva ce stii ca nu o sa obtii prea curand. Cum ai facut cu razele, treci mana prin aburii plapanzi ce se ridica usor deasupra canii pentru a descoperi o noua sursa de caldura. Iti reapare zambetul firav.
Te gandesti unde ai ajuns cu adevarat. Daca meriti sa fii unde esti acum, daca toate eforturile tale au fost indeajuns. Intr-un haos dezorganizat total, am uitat cum e sa impartim la doi, cum e sa avem o lume doar a noastra, creata doar de noi, de straduintele noastre. Iti misti usor pozitia insa te simti secatuit de puteri si in cele din urma ramai nemiscat. Incerci sa intelegi, sa te intelegi, sa te stapanesti sa nu te dai cu capul de cele mai inalte limite impuse. Ai o piatra atat de mare care apasa pe pieptul tau incat iti provoaca o durere in gat si stii ce urmeaza. Incerci sa nu alergi in disperarea de a gasi nimic. Undeva, in mintea ta, isi au loc ultimele cuvinte spuse: "O sa fie bine!". Izbucnesti in  plans si te convingi ca e cel mai bine. Te descarci si reusesti sa iti stergi ultima picatura de pe obraz care a inlemnit. Iti desenezi ultima rasuflare in scopul de a nu mai suferi niciodata. Bine ai venit in prima zi a vietii tale. Bucura-te de ea cat ai ocazia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu