Stop

Traim intr-o lume bolnava, plina de obsesii, oameni fara retineri.
Daca ai fi avut vreo putere, ai fi schimbat ceva? Nu trece o zi fara sa iti pui intrebari, fara sa incerci sa deslusesti misterul ce te petrece. Nu reusesti, insa totusi undeva adanc in sufletul salasluieste ultima farama de speranta. Crezi ca mai conteaza? Iti spun eu ca nu. Fiecare isi face propriile alegeri inca de la inceput, indiferent daca pune in balanta toate optiunile pe care le are sau nu fiind orbit de o umbra sumbra.
Te uiti spre cer si observi cum usor, usor fulgii se astern pe maneca bluzei tale. O apropii si incepi sa ii observi foarte atent. Au o usoara sclipire plina de simplitate, insa totodata acea sclipire are ceva special. Sunt micuti, dar pot avea puterea sa aduca zambetul pe buze multor persoane. Sunt atat de multi... Te simti imediat in minoritate dar nu te deranjeaza. Te uiti in jurul tau si vezi din ce in ce mai multe persoane fericite. Ai incredere in tine si incerci sa iti descatusezi propriul suflet. De cele mai multe ori nu ai reusit, acum incepi sa te chinui din ce in ce mai des. Ai nevoie, simti o ardoare si o putere ce te sperie pana si pe tine.
Ajungi acasa si iti arunci lucrurile in primul loc liber pe care il vezi. Te asezi pe primul scaun pe care il vezi si iti aprinzi o tigara. Ai vrea sa se opreasca timpul pentru a avea timp de gandire. In mintea ta ai spus "STOP". Ai ramas cu privirea atintita spre un spatiu neimportant. Acum este momentul. Cate alegeri dintre multele pe care le-ai facut in ultimul timp ti-au adus ceva bun? Nu multe. De cate ori ai zambit cu adevarat? Din nou nu esti multumit de raspuns. Cate persoane care ti-au promis ca o sa ramana au plecat? Ai ramas singur. De cate ori ti-ai dorit un cuvant bun si nu a fost nimeni in preajma de la care sa il auzi? Stii raspunsul.
Acum ai realizat in ce parte s-a inclinat balanta. Esti dispus sa lupti, sa te ridici, sa le demonstrezi ca e mult mai mult in tine decat lasi sa se vada. Ca un usor zgomot, clipesti. Notiunea timpului a revenit. Il simti cum curge, il auzi cum trece pe langa tine si ti se face pielea de gaina. Nu mai observi altceva decat fulgii, atat de multi, insa atat de putini adevarati. S-a terminat si tigara, scrumul cazand la picioarele tale, insa neatragandu-ti atentia. Pentru ca asa se intampla: esti un om intr-o societale, intr-o lume careia nu ii pasa, care nu este dispusa sa ofere sanse.