Traim intr-o lume bolnava, plina de obsesii, oameni fara retineri.
Daca ai fi avut vreo putere, ai fi schimbat ceva? Nu trece o zi fara sa iti pui intrebari, fara sa incerci sa deslusesti misterul ce te petrece. Nu reusesti, insa totusi undeva adanc in sufletul salasluieste ultima farama de speranta. Crezi ca mai conteaza? Iti spun eu ca nu. Fiecare isi face propriile alegeri inca de la inceput, indiferent daca pune in balanta toate optiunile pe care le are sau nu fiind orbit de o umbra sumbra.
Te uiti spre cer si observi cum usor, usor fulgii se astern pe maneca bluzei tale. O apropii si incepi sa ii observi foarte atent. Au o usoara sclipire plina de simplitate, insa totodata acea sclipire are ceva special. Sunt micuti, dar pot avea puterea sa aduca zambetul pe buze multor persoane. Sunt atat de multi... Te simti imediat in minoritate dar nu te deranjeaza. Te uiti in jurul tau si vezi din ce in ce mai multe persoane fericite. Ai incredere in tine si incerci sa iti descatusezi propriul suflet. De cele mai multe ori nu ai reusit, acum incepi sa te chinui din ce in ce mai des. Ai nevoie, simti o ardoare si o putere ce te sperie pana si pe tine.
Ajungi acasa si iti arunci lucrurile in primul loc liber pe care il vezi. Te asezi pe primul scaun pe care il vezi si iti aprinzi o tigara. Ai vrea sa se opreasca timpul pentru a avea timp de gandire. In mintea ta ai spus "STOP". Ai ramas cu privirea atintita spre un spatiu neimportant. Acum este momentul. Cate alegeri dintre multele pe care le-ai facut in ultimul timp ti-au adus ceva bun? Nu multe. De cate ori ai zambit cu adevarat? Din nou nu esti multumit de raspuns. Cate persoane care ti-au promis ca o sa ramana au plecat? Ai ramas singur. De cate ori ti-ai dorit un cuvant bun si nu a fost nimeni in preajma de la care sa il auzi? Stii raspunsul.
Acum ai realizat in ce parte s-a inclinat balanta. Esti dispus sa lupti, sa te ridici, sa le demonstrezi ca e mult mai mult in tine decat lasi sa se vada. Ca un usor zgomot, clipesti. Notiunea timpului a revenit. Il simti cum curge, il auzi cum trece pe langa tine si ti se face pielea de gaina. Nu mai observi altceva decat fulgii, atat de multi, insa atat de putini adevarati. S-a terminat si tigara, scrumul cazand la picioarele tale, insa neatragandu-ti atentia. Pentru ca asa se intampla: esti un om intr-o societale, intr-o lume careia nu ii pasa, care nu este dispusa sa ofere sanse.
luni, 27 ianuarie 2014
miercuri, 1 ianuarie 2014
Trecut
1 ianuarie 2014.
Privesti inapoi si treci repede prin toate momentele care ti-au construit un an din existenta, o carte undeva in univers. Iti vin in minte toate cuvintele celor care au insemnat ceva pentru tine la un moment dat si simti acum ca ai puterea sa le schimbi, ori sa le transformi in ceva palpabil, ori sa le faci sa dispara. Astazi ti-ai scris prima pagina din cele 365 care iti vor completa cartea la final, primul capitol dintre cele 12 pe care trebuie sa le desavarsesti.
"Lasa sa vina totul de la sine" iti soptesc cei din jurul tau, asteptarile devenind ceva mic si insignifiant pentru ca s-ar putea sa te doboare. Ti-ai pus dorinte pe care cu siguranta te vei chinui sa le transformi cat mai curand in realitate. Ai ras, ai plans, ai sperat, ai fost dezamagit, te-ai ridicat in urma ultimelor trante pe care le-ai dus cu viata, ai zambit, ai iubit, ai crezut, ai facut toate lucrurile care erau atinse de o anume simplitate. Totul se schimba, de la relatii si prietenii, pana la zambet si intuitie. Constant te lasi purtat de vant sau incurcat de valuri, timpul fugind necontenit si totodata tu in urma lui incercand sa recuperezi distanta.
Ai avut de invatat, de castigat, de pierdut. Cu totii am trecut prin asta. Cu repeziciune citesti in minte ultimele pagini ale cartii pe care tocmai ai terminat-o si undeva in adancul tau regreti. Iti pare rau ca, poate, finalul nu a fost cel pe care ti l-ai dorit, cel pe care ti l-ai imaginat undeva la jumatatea paginilor. Insa, acum, zambesti sperand ca va urma ceva mai bun, ceva care va fi suficient de puternic incat sa te faca sa rezisti urmatoarelor 364 de pagini.
Nu mai ai timp de regrete, de pareri de rau sau de astfel de lucruri. Realizezi ca drumul pe care il ai de urmat este presarat cu fel si fel de obstacole si trebuie sa stii sa treci de ele pentru a pastra situatia pe linia de plutire. Deja amintirile sunt lasate in spate, intr-un loc din sufletul tau alaturi de celelalte carti, pastrate cu cea mai mare grija. Stiu ca te inspaimanta necunoscutul, ziua de maine sau saptamana viitoare. Niciodata nu vei stii ce urmeaza, viata iti poate da oricand o palma si te va intoarce cu 2 km inapoi. Ramai puternic si la finalul zilei vei realiza ca puterea ta a crescut.
Abrupt, inclinat, curba, aparent lin, insa niciodata drept. Doar urmeaza-ti calea pe care timpul ti-o asterne la picioarele tale si multumeste-te cu ceea ce ai. Doar asa vei reusi sa dobandesti fericirea. Iar cand cele 365 de file vor fi terminate, vei avea din nou un sentiment de incertitudine. Doboara-l.
Privesti inapoi si treci repede prin toate momentele care ti-au construit un an din existenta, o carte undeva in univers. Iti vin in minte toate cuvintele celor care au insemnat ceva pentru tine la un moment dat si simti acum ca ai puterea sa le schimbi, ori sa le transformi in ceva palpabil, ori sa le faci sa dispara. Astazi ti-ai scris prima pagina din cele 365 care iti vor completa cartea la final, primul capitol dintre cele 12 pe care trebuie sa le desavarsesti.
"Lasa sa vina totul de la sine" iti soptesc cei din jurul tau, asteptarile devenind ceva mic si insignifiant pentru ca s-ar putea sa te doboare. Ti-ai pus dorinte pe care cu siguranta te vei chinui sa le transformi cat mai curand in realitate. Ai ras, ai plans, ai sperat, ai fost dezamagit, te-ai ridicat in urma ultimelor trante pe care le-ai dus cu viata, ai zambit, ai iubit, ai crezut, ai facut toate lucrurile care erau atinse de o anume simplitate. Totul se schimba, de la relatii si prietenii, pana la zambet si intuitie. Constant te lasi purtat de vant sau incurcat de valuri, timpul fugind necontenit si totodata tu in urma lui incercand sa recuperezi distanta.
Ai avut de invatat, de castigat, de pierdut. Cu totii am trecut prin asta. Cu repeziciune citesti in minte ultimele pagini ale cartii pe care tocmai ai terminat-o si undeva in adancul tau regreti. Iti pare rau ca, poate, finalul nu a fost cel pe care ti l-ai dorit, cel pe care ti l-ai imaginat undeva la jumatatea paginilor. Insa, acum, zambesti sperand ca va urma ceva mai bun, ceva care va fi suficient de puternic incat sa te faca sa rezisti urmatoarelor 364 de pagini.
Nu mai ai timp de regrete, de pareri de rau sau de astfel de lucruri. Realizezi ca drumul pe care il ai de urmat este presarat cu fel si fel de obstacole si trebuie sa stii sa treci de ele pentru a pastra situatia pe linia de plutire. Deja amintirile sunt lasate in spate, intr-un loc din sufletul tau alaturi de celelalte carti, pastrate cu cea mai mare grija. Stiu ca te inspaimanta necunoscutul, ziua de maine sau saptamana viitoare. Niciodata nu vei stii ce urmeaza, viata iti poate da oricand o palma si te va intoarce cu 2 km inapoi. Ramai puternic si la finalul zilei vei realiza ca puterea ta a crescut.
Abrupt, inclinat, curba, aparent lin, insa niciodata drept. Doar urmeaza-ti calea pe care timpul ti-o asterne la picioarele tale si multumeste-te cu ceea ce ai. Doar asa vei reusi sa dobandesti fericirea. Iar cand cele 365 de file vor fi terminate, vei avea din nou un sentiment de incertitudine. Doboara-l.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)