Poveste?

Prezentul trece prin trecut. Cele mai potrivite cuvinte. Toti il cunoastem, toti ii purtam povara pe umeri si incercam sa nu ne lasam deramati. Ce gasesti in trecut?
Povestea unui copil. Era fericit in momentul in care primea o acadea sau cand era luat de obrajiori. Zambea cu adevarat si nu stia ce era dragostea. Nu avea griji, nu era stresat. Cunostea puterea aripilor sale, avea vise, gandea departe. Pana intr-o zi cand a cunoscut o palma, apoi o insulta. A simtit dezamagirea si a inceput sa planga intr-un hal in care ti se rupea sufletul. Lacrimile lui impaienjanite pe fata lui micuta iti dadeau de gandit, te faceau sa te intorci, sa retraiesti clipa.
Il recunosti? Nu? E vorba de copilul din tine, de copilaria lasata in spate. Acadelele sau micile atentii reprezinta dragostea si atingerea blanda pe care o cunostea acum cativa ani. Palma si insulta dau numele rautatilor din ziua de astazi. Si acestea se pare ca au primat in cazul copilului si incet, incet a disparut fara urma. Nu il mai gasesti oricat de mult incerci sa il cauti. Nu se mai intoarce.
Te maturizezi, aripile tale incep sa creasca din ce in ce mai mult. A inceput o noua etapa a vietii tale, in cea din urma, cortina a cazut si actorii au rasuflat usurati. Poti sa faci fata unei noi piese de teatru? Te mai inhami din nou la ceva necunoscut? Sufletul tau mai poate rezista? Sunt multe intrebari si nu as avea loc sa le scriu pe toate. Dar le cunoasteti deja. Incepi sa iti stabilesti noile prioritati pentru a vedea care este drumul pe care trebuie sa o apuci pentru reusita. Te debarasezi de celelalte lucruri cu greu insa iti aduci aminte de ele in zilele ploioase. Inveti sa te inalti, sa zbori. Cazi, trebuie sa te ridici si sa incerci din nou. Iti va fi mereu dor de copilul care obisnuiai sa fii, dar trebuie sa te obisnuiesti. Daca nu o faci, nu vei supravietui si nu vei cunoaste mandria. Succes mai departe pentru ca in urma nu mai poti privi.